De la player la gamer profesionist
Oricărui copil îi place să se joace pe calculator, astfel că pasiunea pentru gaming a venit de la sine. Dar momentul în care am realizat că poate fi mai mult decât un hobby a fost atunci când am câștigat primul premiu în bani la Counter-Strike.
Cred că atunci am început să văd lucrurile astfel și am investit premiul într-un calculator nou, iar ceea ce până atunci vedeam ca pe o simplă pasiune m-a motivat să văd cât de departe pot să ajung.
Dacă școala nu avea de suferit, puteam să mă joc liniștit
Pentru părinții mei, gaming-ul era un hobby și atât. Nu pot să spun că am simțit susținerea lor, dar nici nu m-au împiedicat să mă dedic gaming-ului. Ei erau fericiți că mergeam la școală, îmi făceau temele, iar gaming-ul nu îmi afecta acest aspect al vieții.
Atitudinea lor a început să se schimbe încet-încet după ce am reușit să îmi iau un calculator nou cu banii câștigați din Counter-Strike. Au început să mă susțină din ce în ce mai mult, dar m-au sfătuit să am facultatea ca back-up în cazul în care cariera mea în esports nu ar fi avut rezultatele dorite sau se dovedea ca nu are niciun viitor. Privind înapoi, a fost un sfat bun, chiar dacă am ajuns unde mi-am dorit în esports. Recomand asta și celor care își doresc o carieră în esports: e bine să ai un plan B atât în viață, cât și în joc, pentru ca dacă lucrurile nu merg așa cum ți-ai dorit, să poți să te adaptezi rapid.
Un program construit pentru performanță
E nevoie de foarte multă muncă dacă vrei să ajungi printre cei mai buni din lume. E ceva ce auzi iar și iar, pentru că e adevărat. Nu deschizi calculatorul, intri pe server și, gata, ești campion.
Pentru mine, antrenamentele de acasă încep la ora 11 și termin undeva pe la 8 seara, cu o oră de pauză la mijlocul zilei. Dar antrenamentele de acasă sunt excepția de la regulă, pentru că de cele mai multe ori nu suntem acasă.
Înainte de o competiție importantă, avem bootcamp-uri, echivalentul cantonamentelor din sportul tradițional. Suntem toți cei 5 jucători din echipă, alături de antrenor, psiholog și timp de 1-2 săptămâni ne antrenăm intens pentru victorie. Este un efort enorm din partea întregii echipe, de la jucători la antrenori.
Transferul care mi-a schimbat viața
Sunt câteva momente care m-au definit ca jucător esports, dar transferul meu la NAVI și câștigarea primului Major sunt probabil cele mai importante dintre ele.
Povestea din spatele Major-ul e cam așa: În momentul respectiv, concuram pentru GamerLegion, iar competiția se desfășura la Copenhaga. Ca să avansăm în runda a doua a competiției, trebuia să câștigăm 3 meciuri. Noi aveam deja două înfrângeri, iar încă o înfrângere însemna GAME OVER pentru noi.
Dar astfel de momente fac diferența dintre gamerii obișnuiți și viitorii campioni. Chiar dacă sorții ne erau potrivnici, am reușit să găsim motivația care nu doar că ne-a ajutat să trecem mai departe de această primă etapă a competiției, dar am reușit să ajungem tocmai până în finală și să o câștigăm.
În traducere, ca să fac o paralelă cu fotbalul, gândiți-vă la finala de Champions League din 2005 dintre Liverpool și AC Milan.
De acolo lucrurile s-au schimbat pentru mine, am fost contactat de mai multe echipe pentru un transfer și așa am ajuns la echipa la care sunt acum.
La acest nivel, performanța înseamnă și să accepți că o mare parte din viața ta se va desfășura departe de casă
Din punctul meu de vedere, cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut a fost timpul pe care l-am petrecut departe de casă. Am făcut recent un calcul și pot să spun că am fost plecat de acasă aproximativ 9 luni din 12.
Și acesta este unul dintre lucrurile pe care oamenii nu le văd atunci când urmăresc o competiție, fie ea de esports sau sport tradițional. Văd meciul, văd scorul și trofeul, dar nu văd timpul petrecut în deplasări sau în bootcamp-uri, antrenamentele și tot ce vine la pachet cu performanța.
Nu mi-a plăcut niciodată să renunț
Aș sfătui pe oricine își dorește să ajungă la un nivel înalt, nu doar în Counter-Strike, dar și în alte jocuri, discipline sau chiar în viață, să nu renunțe ușor. Să încerce din nou, din nou și din nou.
Cel mai probabil nu o să îți iasă din prima încercare, așa cum nu mi-a ieșit nici mie. De aceea e important să existe o a doua încercare, a treia și așa mai departe, din care să înveți ceva și să pui în practică până când, în cele din urmă, îți iese.
De exemplu, eu am fost nevoit să plec de două ori de la Nexus Gaming, cea mai bună echipă din România la momentul respectiv, dar am fost motivat să revin de fiecare dată și uite unde am ajuns acum. Nu o spun ca pe o laudă, ci ca să arăt că da, se poate.
Simțeam că totul e un vis
Momentul în care am câștigat Major-ul nu poate fi descris în cuvinte. Am simțit mai mult un șoc și nu știam exact ce se întâmplă, nu știam cum să reacționez. Chiar și după ce am ridicat trofeul și eram în camera de hotel, mă întrebam dacă nu cumva visez.
E un moment atât de important din viață încât ai nevoie de timp să procesezi ceea ce se întâmplă. Simți că ești campion, îți aduci aminte de toate sacrificiile pe care le-ai depus, îți amintești de toți cei care te-au susținut. În acel moment simțeam că nu sunt doar eu cel care se bucură, dar și copilul din mine care a început această călătorie.
Trebuie să continui să muncești chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum îți dorești
Cei de la NAVI au o altă mentalitate față de cea cu care eram obișnuit în Counter-Strike și am învățat că disciplina și răbdarea sunt esențiale pentru viitorii campioni.
La nivelul acesta, talentul este important, dar landscape-ul competitiv e plin de jucători talentați. Diferența o face modul în care muncești, în care te pregătești și dacă înveți să îți acorzi timp să evoluezi, pentru că rezultatele apar în timp, nu imediat.
Mihai și iM nu sunt chiar atât de diferiți
Viața de gamer profesionist, mai ales la nivelul la care joc eu, este foarte aglomerată și nu prea am foarte mult timp liber. De cele mai multe ori sunt plecat în deplasări, bootcamp-uri sau competiții, astfel că diferența dintre Mihai și iM nu este una atât de mare.
Adică da, există anumite diferențe, dar iM este o parte importantă din cine sunt astăzi. M-a ajutat să mă dezvolt ca persoană și mi-a arătat cum să găsesc puterea de a continua chiar și atunci când lucrurile nu mergeau așa cum îmi imaginam.
