De la “iar stai la calculator” la “poți că câștigi bani din asta?”
La început, părinții mei au avut probabil aceeași reacție pe care o au cei mai mulți dintre părinți când își văd copilul stând la calculator. Îl priveau ca pe ceva care mă distrăgea de la școală, deși eu participam la evenimente online cu câștiguri serioase pentru un tânăr de 18 ani în 2013.
Lucrurile s-au schimbat când eu și echipa mea ne-am calificat la un turneu în Köln. I-am spui tatălui meu că trebuie să plec la un turneu de League of Legends și a rămas surprins că nu trebuie să îmi dea bani. Dimpotrivă, organizatorul se ocupa de tot și puteam să câștig 2.000 de euro.
Cred că acela a fost momentul în care familia mea a început să vadă că ceea ce fac poate să devină o carieră reală. Chiar și mama mea, care lucrează în educație, a fost de acord să pun pe pauză primul an de facultate și să vedem împreună unde poate să conducă această oportunitate.
Antrenamente de dimineața până seara
Antrenamentul nu are legătură doar cu momentul în care intru efectiv în joc. Am lucrat cu psihologi, nutriționiști, antrenori personali și de echipă. Am învățat să acord aceeași importanță pregătirii mentale, nutriției și analizei de joc pe care o acordam antrenamentului propriu-zis.
O zi obișnuită din viața mea a însemnat aproximativ 7 ore de antrenament cu echipa și pregătire tactică, alte 5-7 ore de antrenament individual și încă 1-2 ore cu psihologul sportiv. Începeam ziua la 10:30 și terminam undeva pe la 1 noaptea. Și asta timp de aproximativ 10 ani. Dacă cineva crede că e ușor să fii jucător de esports, îl invit să repete această rutină timp de o zi și să vadă cum arăta o zi din viața mea.
Și în esports, 2-0 e scor periculos
Unul dintre cele mai importante momente din cariera mea a fost semifinala Campionatului Mondial din 2016, care a coincis cu cea mai bună performanță a unei echipe europene la acel moment. A urmat apoi prima mea finală europeană în 2021, la șapte ani distanță de prima mea apariție pe scena competitivă de esports. Din nefericire, deși am condus cu 2-0, am pierdut-o cu 3-2. Chiar și acum îmi imaginez scenarii despre cum aș fi putut să previn acest deznodământ.
Dar asta m-a motivat și mai mult, m-am antrenat și mai mult, am învățat din greșeli, iar un an mai târziu, în 2022, am câștigat în cele din urmă finala europeană. A fost un amestec de sentimente care nu poate fi descris în cuvinte. Bucurie, fericire, extaz… E ceva ce trebuie să trăiești în viața reală ca să înțelegi cu adevărat cum m-am simțit atunci.
Aceste momente au o valoare sentimentală enormă, pentru că după ani și ani în care am muncit pentru visul meu, am reușit în cele din urmă să îl transform în realitate.
Muncă, muncă… și iar muncă
Performanța vine cu prețul său. Poate că sună a clișeu, dar dacă vrei să ajungi la un nivel ridicat, ai nevoie de foarte multă muncă. Iar dacă auzi din nou acest lucru pentru a nu știu câta oară, e pentru că doar așa ajungi sus, indiferent de domeniu.
Timpul meu liber a fost aproape inexistent, am petrecut mai puțin timp cu prietenii sau familia decât mi-aș fi dorit, iar hobby-urile mele au trecut în plan secundar. Oricât de mult ai vorbi despre asta, prețul performanței nu se vede din exterior așa cum îl vedem și îl plătim noi, sportivii. Indiferent că vorbim de esports sau oricare alt sport.
Joacă-te ce îți place și nu pune prea multă presiune pe tine
Sfatul meu pentru noii jucători este să se bucure de League of Legends. De aici începi să îți îmbunătățești skillurile, comunicarea în echipă, iar dacă apare oportunitatea de a juca la nivel profesionist, foarte bine. Go for it! Dar nu pune pe tine presiunea de a juca la nivel profesionist.
De ce spun asta? Din 3,3 milioane de jucători în 2026, în Europa sunt disponibile aproximativ 50 de locuri într-o ligă profesionistă de LoL. Ca să ajungi acolo sunt, trebuie să fii în top 0,001%. Iar pe deasupra, cariera medie a unui jucător de Lol este de aproximativ 3 ani.
Nu spun că e imposibil să ajungi printre cei mai buni și să ai o carieră mai lungă de atât, dar eu unul am pornit fără această presiune de a juca la nivel profesionist și m-a ajutat.
Jucătorul “Odo” vs Antrenorul “Odo”
Aș spune că diferența dintre jucătorul Odo și antrenorul Odo e ca de la cer la pământ. Ca jucător eram mult mai dur cu colegii mei și încercam să scot din ei tot ce-i mai bun la fiecare antrenament. Așteptările mele erau mereu la un cu totul alt nivel.
Ca antrenor însă, sunt exact opusul. Rolul meu este altul acum. Eu sunt cel care trebuie să modeleze această nouă generație de gameri. Eu trebuie să înțeleg de ce fiecare dintre ei ia anumite decizii și cum pot să îi îndrum să ia decizia corectă pe viitor, într-un mediu competitiv.
Faptul că am fost jucător mă ajută enorm pentru că pot să înțeleg emoțiile din spatele anumitor reacții, dar în același timp pot să privesc totul din exterior și pot să găsesc soluția optimă pentru echipă.
Aș putea spune că sunt un fel de traducător între emoțiile și modul de gândire al jucătorilor și perspectiva obiectivă a antrenorului.
Am învățat că într-o echipă nu toată lumea vorbește “aceeași limbă”
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat lucrând în echipă este că nu toți oamenii comunică la fel.
Chiar dacă vorbim aceeași limbă, fiecare persoană gândește și își exprimă emoțiile diferit. Iar într-un mediu multicultural, lucrurile devin și mai complicate, pentru că trebuie să rezolvi situații rare, tensionate și să te asiguri că toată echipa e unită.
Așadar, e important nu doar ce spui, dar și cum trebuie să spui acel lucru fiecărei persoane în parte.
Cea mai importantă lecție din carieră
Esports te învață multe, dar cel mai mult m-a ajutat să înțeleg că cel mai greu lucru din lume este să încerci să controlezi ceva ce tu nu poți să controlezi. Când era vorba de emoțiile mele, era destul de simplu. Ori reușeam să o fac, ori nu.
La nivel de antrenor însă, singurul lucru pe care pot să-l fac este să îi inspir pe jucători și să sper că ceea ce le spun și felul meu de a gândi este unul cu care ei rezonează.
Nu poți să controlezi alte persoane, dar când un gest, o informație, o strategie sau o emoție este preluată de întreaga echipă și executată împreună, sentimentul este unul infinit superior oricărei emoții pe care am avut-o ca jucător.
Aș putea spune că dacă vrei să ajungi la marea performanță, oricât de bun ai fi la nivel individual, trebuie să înveți să construiești ceva împreună cu ceilalți.
