De la un simplu hobby la un stil de viață
Prima dată când am pus mâna pe mouse nu mă așteptam să am o carieră în gaming. La 8 ani pur și simplu descopeream alături de fratele meu jocurile video și ne plăcea să petrecem timpul împreună în sălile de calculatoare. Dar pe măsură ce am crescut și am început să mă gândesc la viitor, gamingul a fost una dintre variantele pe care am început să le iau în calcul din ce în ce mai serios, mai ales că eram deja cunoscut pe scena internațională de DotA.
Generația care a învățat ce înseamnă esports
Probabil că dacă voiam să le spun alor mei că vreau să fiu fotbalist, ar fi înțeles mai ușor. Dar părinții noștri vin dintr-o eră în care jocurile electronice nu existau și nu înțelegeau de ce nouă ne place atât de mult să stăm în fața calculatorului.
Au existat conflicte în ceea ce privește timpul pe care îl acordam jocurilor video, dar după ce au văzut că pot să îmi construiesc un viitor în acest domeniu, mi-au acordat toată susținerea posibilă. Susținere care este importantă în orice moment al vieții, dar mai ales pentru mine în acel moment, un adolescent care nu știa pe ce drum să o apuce în viață.
Trăiam și respiram DotA
Odată ce am decis că acesta va fi viitorul meu, am început să mă comport ca atare, aveam un program de antrenament riguros și mă concentram să îmi îmbunătățesc skill-urile. De exemplu, eu acordam cam 10-12 ore pe zi antrenamentelor individuale și cu echipa. Dar, înaintea competițiilor, mă concentram și mai mult pe dezvoltarea jocului în echipă, pentru a mă asigura că suntem pregătiți împreună, că înțelegem jocul pe care urmează să-l jucăm și că ne sincronizăm. Aceste detalii fac diferența atunci când joci la nivel competitiv, iar pregătirea devine un mod de viață.
O carieră în esports clar nu înseamnă mă trezesc la prânz, mă joc câteva ore, mă culc și ajung campion a doua zi.
Victoria care a schimbat totul
Îmi amintesc că eram în 2014 la un turneu în Baku și am întâlnit în grupe campioana mondială. Cireașa de pe tort? Noi eram obligați să câștigăm pentru a evita eliminarea. Lucru care nu doar că s-a întâmplat, dar am și reușit să ne clasăm pe locul al doilea în grupă.
Acela a fost momentul în care numele meu s-a transformat în renume și la un an distanță, chiar de ziua mea, mi-am făcut cel mai frumos cadou posibil: titlul de campion mondial. Titlu care a venit însoțit și de un premiu în bani în valoare de $3.5 milioane.
A fost genul de moment pe care nu îl uiți niciodată și îl retrăiești cu aceeași bucurie de fiecare dată când ți-l amintești sau îl povestești altor persoane.
Cele mai mari sacrificii sunt lucrurile mici la care renunți în fiecare zi
Când privești din afară o carieră de succes, nu ai cum să vezi prețul plătit pentru trofee și performanță.
Anii petrecuți departe de familie se adună și nu mai vin înapoi, prieteniile se sting pentru că nu ai timp să le întreții, corpul are nevoie de mișcare, mintea trebuie antrenată constant.
La acest nivel trebuie să alegi: ori viața personală ori cariera, pentru că efectiv nu ai la dispoziție resursele necesare să faci totul. Sau poți să le faci, dar nu ai timp să le faci bine, iar asta e o situație de tip lose-lose pentru tine, pentru coechipieri, dar mai ales pentru cei dragi.
Talentul te conduce la ușă. Munca ți-o deschide
Eu unul cred că poți să faci orice în viață dacă îți dorești suficient de mult să reușești.
În primul rând, ai nevoie de talent. Acesta este adevărul. Vestea bună este că talentul se antrenează, așa că dacă muncești din greu, poți să deschizi orice ușă care până mai ieri îți era închisă. Aș spune că o carieră de esports înseamnă 30% talent, 70% muncă. Dar și un strop de noroc. Am văzut mulți jucători buni și talentați care s-au pierdut pentru că nu au primit nici măcar o șansă să arate ce poate.
E greu, dar nu imposibil. Pentru că, după cum se spune, norocul ți-l mai faci și singur. Așa că decât să nu încerci și să te întrebi peste ani și ani ce ar fi fost dacă, mai bine încerci și vezi ce se întâmplă. Măcar așa nu trebuie să trăiești cu regrete.
Nu e niciodată GAME OVER
Competiția rămâne cu tine chiar și după ce te retragi. După ce te-ai antrenat ani și ani și ai experimentat emoții care nu pot fi descrise în cuvinte, nu poți să agăți căștile în cui și gata, ai o viață normală.
Chiar și la 3 ani după retragere, nu am reușit încă să găsesc un echilibru. Acum îi înțeleg pe sportivii care nu vor să se gândească la retragere sau revin în circuit după ce se retrag. Noi suntem făcuți pentru competiție și căutăm mereu să fim competitivi în orice fel de activitate după retragere. E în ADN-ul nostru.
DotA mi-a schimbat viața
Ca jucător de esports am ajuns să mă maturizez din punct de vedere emoțional, mi-am întâlnit partenera și mi-am găsit un drum în viață. Din punctul meu de vedere, aceste lucruri sunt mai importante decât trofeele și banii, pentru că dincolo de toate, rămâne omul în care te transformă drumul până acolo.
