M-am apucat de fotbal din pură pasiune și, la 17 ani, joc profesionist la FC Rapid București. Am crescut făcând sport, iar sportul m-a disciplinat și m-a făcut să fiu ceea ce sunt astăzi. Fără el, cu siguranță aș fi fost o altă persoană. Nu aș fi avut aceleași obiceiuri pozitive și nici atâtea cunoștințe.
Am o rutină foarte strictă, iar asta se vede și în odihnă: dorm în jur de 8-9 ore pe noapte. Încerc să nu ratez niciun antrenament pe anș cât timp sunt aptă fizic sunt prezentă indiferent de situație, iar asta înseamnă că mai mult de 310 zile pe an sunt pe teren, indiferent de vreme. Sunt departe de casă de cel puțin 2-3 ori pe lună, fie pentru meciuri în deplasări lungi, fie pentru cantonamente. Deși uneori mă pot resimți pe tot parcursul sezonului, iubesc ceea ce fac, iar asta îmi dă voința necesară pentru a continua.
Obiectivul meu principal pe 2026 este clar: pe plan colectiv, vreau promovarea în Liga 1 cu echipa de club, iar pe plan individual, îmi doresc dezvoltare din punct de vedere fizic, tehnic, tactic și mental. Pentru a le realiza, este nevoie de multă dedicare, consecvență și disciplină, dar mai ales de păstrarea bucuriei jocului.
Am făcut și sacrificii pe parcurs, ca sportivă. Cu siguranță am sacrificat distracțiile temporare: petrecerile, ieșirile în oraș sau excursiile cu prietenii. La început a fost greu să mă obișnuiesc cu ideea, dar pe parcurs am realizat că sunt bucurii de moment. Sportul este ceea ce îmi place, ceea ce mă definește.
În cariera mea, au existat două momente esențiale care m-au definit ca sportivă.
Primul a fost promovarea cu echipa națională WU17 din Liga B în Liga A. A fost un moment crucial pentru mine ca om, dar și ca sportiv. Tocmai revenisem după o accidentare destul de gravă, iar cantonamentul a venit la două săptămâni de când mă întorsesem pe teren. Au fost două săptămâni în care mi-am depășit limitele, mi-am văzut adevăratul potențial, o perioadă care m-a ajutat enorm în evoluția mea, deși mi-a fost foarte greu din punct de vedere mental.
Al doilea a fost semnarea contractului cu FC Rapid București când am împlinit 16 ani. În acel moment am simțit că toată munca depusă a dat roade. A fost primul meu contract de jucător profesionist și este o amintire care va rămâne mereu în sufletul meu.
Printre momentele cele mai grele sunt accidentările. Neputința de a-ți ajuta echipa și de a juca. Când am trecut prin cea mai recentă accidentare, de la gleznă, am avut multe momente de îndoială. E foarte greu, dar și util, pentru că procesul de recuperare te face să realizezi multe lucruri și te întărește din punct de vedere mental.
Cel mai frumos moment pe care l-am avut, în afara terenului, a fost prima deplasare cu FC Rapid, unde am rămas o seară la hotel la Oradea. Fiind nouă la echipă, eram puțin emoționată, dar fetele m-au făcut să mă simt de parcă făceam parte din familie de mult timp. Genul acesta de momente sunt partea nevăzută a sportului, prieteniile create și întărite în momentele vulnerabile de pe teren.
Un moment cheie care mi-a rămas în cap a fost în 2022, la un turneu în Macedonia de Nord. În meciul cu Macedonia, am primit o centrare la semi înălțime și m-am bazat doar pe instinct. Am înscris din semi-foarfecă, nici nu am realizat ce s-a întâmplat, a fost ca un automatism. Am simțit o emoție foarte puternică, o combinație între fericire și mândrie. Acela este golul meu preferat dintre toate golurile pe care le-am înscris, unul foarte special pentru mine.
Nu cred că aș putea face sport de performanță fără cei care mă susțin, pe care mă pot baza indiferent de situație.
Cele mai importante persoane din sistemul meu de suport sunt părinții mei și sora mea. Sunt oamenii care au fost alături de mine indiferent de situație, plăcută sau neplăcută. Fără susținerea și încrederea lor nu aș fi putut deveni persoana care sunt astăzi.
După ce mi-am revenit din accidentare, când începusem să îmi reintru în formă, am călcat strâmb la un antrenament individual, fix înainte de turneul final de la U17. La recuperare mi-au zis că cel mai probabil nu o să pot juca. Eram foarte tristă la gândul că aș putea rata turneul pe care îl așteptasem un an. Atunci, familia mea, văzându-mă în acea stare, m-a sfătuit să las lucrurile așa cum sunt, pentru că toate se întâmplă cu un motiv. Mi-a fost greu să accept, însă după sfaturile primite am început să mă acomodez cu ideea. Până la urmă, am simțit că sunt aptă, am jucat, am avut două performanțe bune și am luat locul trei. Faptul că i-am simțit pe cei din sistemul meu suport atât de implicați m-a ajutat enorm, mi-a dat o putere de care nu știam că am nevoie.
Vreau să le mulțumesc tuturor pentru efortul pe care îl depun în fiecare zi pentru a putea fi alături de mine, pentru că nu există niciun moment în care să mă simt singură. Le voi fi mereu recunoscătoare, n-aș fi putut ajunge să fiu persoana de astăzi fără suportul și iubirea lor.
Când am intrat în GO Scholarship, mă așteptam să fie un program unde toate nevoile unui sportiv de performanță sunt îndeplinite. Realitatea este că GO este mult mai mult decât un program eficient, este o familie din care mă simt foarte mândră să fac parte. La orice oră, indiferent de situație, a fost alături de mine.
Cea mai mare surpriză pentru mine a fost faptul că am avut „liber” la întrebări și la greșeli. Fie că e vorba de 10 întrebări pe același subiect, fie de încurcarea unei ore de la sală, m-a surprins modul prin care cei de la GO reușesc să transforme fiecare lucru în ceva pozitiv și să găsească o soluție pentru absolut orice.
Trei lucruri esențiale pe care le-am învățat în program au fost să fiu mai comunicativă, să întreb orice lucru care îmi trece prin cap și să învăț tot ce pot despre alimentația corectă și nutriția sportivă.
O diferență vizibilă în viața mea de sportiv de când sunt în GO este faptul că am devenit o persoană foarte comunicativă, foarte deschisă. Eram un copil timid, rușinos, căruia îi era frică să se afirme, deși în sinea mea îmi cunoșteam potențialul. Cu cât m-am implicat mai mult în GO, cu atât am reușit să devin ușor-ușor o persoană mai încrezătoare, care se adaptează mai ușor la schimbările care sunt la ordinea zilei în sportul de performanță. Practic, am devenit persoana la care visam să fiu acum câțiva ani.
Această serie de articole aduce în prim-plan momentele invizibile din spatele performanței: orele de antrenament, lupta cu accidentările, disciplina de fier și încrederea necondiționată în propriul potențial.
Programul GO Scholarship este partenerul care le oferă tinerilor sportivi sprijinul complet de care au nevoie pentru a-și construi un viitor solid, dincolo de teren. La BRD, înțelegem că excelența nu se naște din întâmplare, asumându-ne rolul de a le oferi acestor tineri susținere constantă și încredere pentru a transforma efortul în realitate.
