Tudor Stoica este consultant în domeniul IT, preocupat de jurnalism și psihologie, fondator al blogului și podcastului Mindarchitect.
M-am născut în comunism. La Revoluția din 1989 aveam 12 ani și am amintiri foarte vii despre perioada sfârșitului de deceniu 80. Despre lipsuri, despre frig, despre clădirile gri-muștar dintr-un Brașov industrial. Despre sărăcie și despre lipsa de speranță.
Poate de aceea eu sunt mai îngăduitor cu noi și cu România. Drumul a fost lung din 1990 și până în zilele noastre, dar la scală istorică, România post-comunistă, practic, abia s-a născut.
E foarte ușor azi să te nemulțumească orice, poate chiar și faptul că nu poți plăti cu cardul parcarea de la aeroportul Otopeni. Doar că nu trebuie să uităm că în comunism nu existau bănci comerciale, singurul instrument de plată erau banii fizici și nu aveai voie să deții valută, era o infracțiune pentru care puteai să faci pușcărie.
Așa că nu e de mirare că atunci când am pășit, șovăielnic, în primele faze ale vieții mele profesionale, nivelul meu de educație financiară era, practic, inexistent. Am avut nevoie de câțiva ani buni ca să înțeleg cum merge treaba cu banii și să încep să-mi gândesc și să-mi organizez viața financiară.
Și probabil că unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci când devii un adult mai mult sau mai puțin responsabil este să-ți administrezi bugetul personal. Însă, spre surprinderea mea, de-a lungul vieții am văzut relativ mulți oameni care nu fac acest efort de administrare simplu și care sfârșesc în tot felul de situații bizare cu viața lor financiară.
Partea bună cu bugetul e că nu e niciodată prea târziu să iei sub control finanțele personale. Nu e ceva dificil de făcut, ai nevoie doar de două coloane pe hârtie sau într-un excel. În prima notezi ce venituri ai, în a doua ce cheltuieli. Ăsta e primul pas.
Dacă ești consecvent, după prima lună o să vezi dacă ai stat pe plus sau pe minus în luna analizată și o să înțelegi de ce.
După trei luni o să vezi niște tipare în modul în care cheltui banii. Tiparele acestea te vor ajuta să separi bugetul în categorii - sunt costuri care sunt lunare, vin negreșit (gen facturi la utilități), sau costuri care sunt ocazionale (lucruri pe care ți le cumperi din plăcere).
După un an o să înțelegi cât te costă viața ta în anul ce tocmai a trecut. Dacă fumezi, o să vezi cam ce sumă de bani cheltui pe țigări și e posibil ca lucrul ăsta să te pună pe gânduri când vei afla că dacă ai ca venit salariul mediu din România, într-un an cheltui 20% din el numai pe pachetul zilnic de țigări.
Ideea și mesajul meu nu e să te transformi într-un contabil. Să numeri boabele de fasole (cum zic americanii) nu trebuie să devină un scop în sine. Dacă însă ai pretenții de la viața ta și ți-ai propus să faci ceva cu ea semnificativ, să poți ține un buget personal e probabil unul din instrumentele fără de care nu ai cum să pornești la un asemenea drum.
Nu ai cum să faci nimic semnificativ în viața personală sau profesională fără acest instrument simplu de sănătate financiară. Nu poți construi o casă, nu poți să pornești o afacere și nu poți rămâne cât de cât solvabil pe măsură ce obligațiile financiare cresc.
Așa că am povestit cu Irina Chițu la Drumul Banilor despre bugetul personal: ce e, cum să-l faci și ce trebuie să știi despre el pentru a-l ține sub control. În nici 30 de minute!
